Principiul de baza ale bucatariei japoneze este acela ca orice preparat trebuie sa fie servit in anotimpul potrivit. Astfel, primavara se sarbatoreste cu "prajitura randunicii" pe baza de orez cleios zdrobit, umplut cu pasta de fasole indulcita si pudrata cu faina de mazare indulcita. In aprilie se degusta calmari "lucioles" cruzi. In mai este timpul pentru "schincha", "ceaiul nou"verde, asa cum este obiceiul, dar slab si parfumat si de asemenea este timpul pentru "ayu", un peste mic, de apa dulce prajit cu sare si garnisit cu verdeata.
Vara se degusta anghila fripta pe carbuni, servita cu sos de soia, garnisita cu ceapa si ghimbir sau taiatei cu hrisca glasati. In august, preparatele sunt racoritoare si usoare: pui fript, castraveti umpluti cu pasta de prune, pastrav cu sos si arici de mare.
Toamna este anotimpul ciupercilor, in special "matsutaka" cu o savoare fina de carne fripta, care se marineaza in sos de soia si sake, apoi se pregateste la cuptor sau in abur cu pui, peste si nuci de ginkgo. Septembrie este luna "lunii" si preparatele au adesea un raport simbolic cu aceasta: felii de abalon fierte in aburi de castraveti, varfuri de bambus fierte, rulouri cu anghila si oua fierte tari. In noiembrie, orezul, piatra unghiulara a alimentatiei si simbol al bogatiei si al norocului, este in mod special savuros. Numele sau japonez este "gohan", ceea ce denumeste orezul fiert.
Iarna impune preparate mai consistente: terina de pulpa de daikon, supa cu ciuperci uscate. Tot acum este timpul pestilor cu carne alba, serviti cruzi, la gratar sau prajiti, in tocane sau in supe. In sezonul rece (desi sunt spreciate tot anul) se ofera supele cu taietei cu carne, iar delicioasa mandarina, simbol al soarelui, se ofera cadou ritual de anul Nou.
Alimentele de baza sunt: soia (care se multiplica in miso, tofu si sosuri) si orezul, ale carui preparate sunt dulci si sarate. Ingredientele folosite sunt: otet din orez, ulei de susan, mustar de hrean (wasabi), daikon (ridiche mare usor amara) taiate in diverse forme sau rasa, dovleac uscat, brusture, vlastare de bambus si radacini de lotus. Taieteii si fideaua pe baza de faina de hrisca, de grau sau orez sunt mai grosi sau mai fini. Produsele de mare nu sunt nelipsite: algele uscate, pulverizate, care se adauga la sosuri, supe, garnituri (nori, konbu, wakame). Un ingredient foarte folosit este bonita (un soi de peste) uscat (katsuo bushi). Desi in comparatie cu alte popoare, japonezii nu prea folosesc condimente, concentrandu-se pe gustul pur al mancarurilor dat de ingredientele folosite, insa se intalnesc in preparatele cu specific japonez: ghimbir, piper, mustar, verdeturi proaspete, din care patrunjelul si ceapa sunt nelipsite.
In curand in orasul meu sa va deschide un restaurant cu specific japonez asa ca de abia astept sa le incerc preparatele. Sper sa fiu placut, surprinsa de combinatiile lor unice.
Voi ati mancat preparate cu specific japonez? Ce parere aveti despre acestea?
Comentarii
Trimiteți un comentariu