Painea joaca un rol important in tara noastra, deoarece a fost si este unul dintre alimentele de baza. Istoria prepararii sale dateaza de mii de ani. Stramosul painii era un terci facut din apa si cereale maruntite. Cu timpul, oamenilor le-a venit ideea sa prepare din acest terci un aluat pe care mai intai l-au lasat sa se usuce la soare, apoi l-au rumenit in foc, iar in cele din urma au inceput sa-l coaca pe pietre incinse. Painea neagra era considerata ca fiind painea oamenilor saraci, spre deosebire de painea alba "mai buna". Astazi painea integrala neagra este din nou apreciata deoarece s-a constatat ca taratele au o valoare nutritiva mare, continand toate partile componente ale graului, din care fac parte si cojile.
Aproape o treime din consumul de paine din Europa de nord consta in paine de secara, deoarece secara, spre deosebire de grau, creste si in zonele mai friguroase. Faina de grau, in schimb, contine ceva mai multa albumina decat cea de secara. Faina se imparte in clase de tipuri. De exemplu cea cu numar de tip mic este de obicei mai deschisa la culoare, dar si mai saraca in minerale si vitamine.
Cea mai raspandita forma de soba din zonele rurale ale Europei era cuptorul cu forma emisferica, construit din piatra sau caramizi termorezistente. Dar si astazi in zonele rurale de la noi din tara mai exista astfel de cuptoare. Painea coapta pe jar de lemn are coaja crocanta si un gust deosebit de bun. Pe vremuri dar chiar si astazi, de exemplu bunica mea arde in cuptor mult lemn uscat cu cateva ore inainte de coacerea painii. Se intinde jarul pe fundul cuptorului, iar caramizile se incing pana la 250°C. Si inainte de introducerea painii se indeparteaza jarul, iar painile sunt impinse in cuptor cu o lopata de lemn. Pentru ca painea sa capete acea culoare aurie, trebuie sa se evapore apa, prin urmare se pune in cuptor si un brat de fan umed, dar nu este obligatoriu se pot unge pur si simplu cu albus batut sau galbenus.
Secretul unei paini fragede si crusta crocanta consta in caldura constanta necesara pentru cresterea aluatului. Pentru ca pe vremuri era frig in bucatarii, cosurile cu paini se asezau sa creasca langa cuptorul incins cu cateva ore inainte. De indata ce cuptorul atingea temperatura necesara, se scotea jarul si se impingeau painile in locul lui. Forma acestor cuptoare dateaza din cele mai vechi timpuri, cand existau cuptoare cu spatiu separat pentru copt si spatiu pentru incalzit.
In ziua de azi traim, mai ales in zonele rurale, o renastere a traditiei coacerii painii pe vatra, insa si la oras au inceput sa se prepare din ce in ce mai des paini, chifle si alte bunatati de casa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu